Salt la conținut
Meniu

Simptome

Uscăciunea vaginală după 40 de ani

De ce se subțiază mucoasa vaginală când scade estrogenul, cum alegi între un lubrifiant și un hidratant și ce tratament poate prescrie medicul când acestea nu ajung.

De Irina Dobre, 15 noiembrie 2026

Un pat cu lenjerie albă lângă un taburet de lemn pe care stă un pahar cu apă și o rămurică verde, în lumina dimineții

Uscăciunea vaginală după 40 de ani apare de cele mai multe ori pentru că estrogenul scade în perimenopauză și după menopauză, iar mucoasa vaginului devine mai subțire, mai puțin elastică și produce mai puține secreții. Se poate trata: un hidratant vaginal folosit regulat și un lubrifiant la contactul sexual ajută multe femei, iar când nu ajung, medicul poate prescrie un preparat cu estrogen care se aplică direct în vagin.

Ministerul Sănătății și INSP nu publică informații pentru paciente despre uscăciunea vaginală, așa că sursele folosite aici sunt serviciul public de sănătate britanic (NHS), colegiul american al ginecologilor (ACOG) și The Menopause Society din Statele Unite. Recomandările lor sunt pentru sistemele de acolo, însă explicațiile medicale se aplică la fel.

Atrofia vaginală și sindromul genitourinar al menopauzei

Medicii au numit mult timp schimbarea „atrofie vaginală” sau „vaginită atrofică”. Termenul folosit acum este sindromul genitourinar al menopauzei, pentru că lipsa estrogenului afectează împreună vaginul, vulva, uretra și vezica. De aceea uscăciunea e însoțită adesea de nevoia de a urina mai des și de infecții urinare repetate.

The Menopause Society explică mecanismul pe scurt: odată cu menopauza, ovarele nu mai produc estrogen, iar vaginul devine uscat și mai puțin elastic. Schimbarea se instalează treptat: multe femei observă primele semne încă din anii de perimenopauză, când ciclul începe să se schimbe, și abia mai târziu leagă disconfortul de vârstă. NHS notează că uscăciunea vaginală e unul dintre simptomele care pot continua și după ce bufeurile s-au domolit.

Cum o recunoști

Pagina NHS despre uscăciunea vaginală enumeră semnele obișnuite:

  • senzație de usturime, mâncărime sau iritație în vagin și în jurul lui
  • durere sau disconfort, inclusiv în timpul contactului sexual
  • secreții neobișnuite, pete de sânge sau mici sângerări
  • nevoia de a urina mai des decât înainte
  • infecții urinare care revin.

Unele femei simt uscăciunea doar la contactul sexual. Altele o simt toată ziua, la mers, când stau mult pe scaun sau când poartă pantaloni strâmți. La consult, medicul vrea să știe mai ales cât de mult te deranjează și în ce momente.

De ce apare și ce altceva o poate provoca

Menopauza e cauza cea mai frecventă după 40 de ani, dar nu singura. NHS mai numește sarcina și alăptarea, anticoncepționalele hormonale, antidepresivele, scoaterea uterului (mai ales când au fost scoase și ovarele) și tratamentele pentru cancer: chimioterapia, radioterapia, terapia hormonală sau operația. Toate schimbă nivelul hormonilor și, odată cu el, cantitatea de secreții.

Alte cauze nu țin de hormoni. Lipsa excitației înainte de contact, săpunurile parfumate, gelurile intime cu parfum și dușurile vaginale usucă și irită mucoasa. Diabetul și sindromul Sjögren, o boală autoimună care usucă ochii și gura, pot da și ele uscăciune vaginală. Dacă iei un medicament nou și disconfortul a început cam în aceeași perioadă, spune-i medicului, dar nu-l opri din proprie inițiativă.

Durerea la contactul sexual

ACOG scrie că aproape trei din patru femei au la un moment dat dureri în timpul actului sexual, temporar sau pe termen lung. După 40 de ani, uscăciunea și mucoasa subțiată sunt o explicație frecventă: frecarea irită țesutul fragil, iar uneori apare și o mică sângerare după contact.

Durerea poate avea însă și alte surse, iar ACOG le enumeră: infecții vaginale cu ciuperci sau bacterii, dermatita de contact (o reacție la un săpun, un duș vaginal sau chiar un lubrifiant), vulvodinia, vaginismul, endometrioza, chisturile ovariene sau aderențele. Tensiunea și oboseala contează și ele, pentru că fără relaxare excitația vine greu, iar fără excitație secrețiile sunt puține. Durerea frecventă sau puternică merită un consult ginecologic tocmai ca să se excludă aceste cauze.

The Menopause Society adaugă o legătură pe care multe femei o trec cu vederea: bufeurile și transpirațiile nocturne strică somnul, iar o femeie obosită are mai puțină dorință. Dacă te trezești udă de transpirație de câteva ori pe noapte, articolul despre bufeuri explică ce le declanșează.

Lubrifiant sau hidratant vaginal

Cele două produse se cumpără fără rețetă și au roluri diferite. Lubrifiantul se pune chiar înainte de contactul sexual și reduce frecarea pentru câteva zeci de minute. NHS recomandă unul pe bază de apă, aplicat în vagin și în jurul lui sau pe partener. ACOG observă că lubrifianții pe bază de silicon țin mai mult și sunt mai alunecoși, iar cei pe bază de apă sunt alegerea mai bună când pielea e sensibilă sau se irită ușor.

Hidratantul vaginal se aplică în interiorul vaginului la câteva zile, indiferent de viața sexuală, ca să mențină mucoasa umedă. The Menopause Society scrie că hidratanții cu acțiune de durată, folosiți regulat, împreună cu o viață sexuală activă, ajută unele femei să-și păstreze mucoasa sănătoasă după menopauză, pentru că activitatea sexuală aduce sânge în zonă și menține elasticitatea vaginului.

Alegerea ține de momentul în care apare disconfortul. Dacă te deranjează numai la contactul sexual, începe cu un lubrifiant. Dacă simți usturime și în restul zilei, ai nevoie de un hidratant, iar lubrifiantul rămâne pentru momentele intime. Multe femei le folosesc pe amândouă.

Ce eviți

NHS dă câteva reguli simple. Speli zona intimă cu un săpun sau un gel fără parfum și renunți la dușurile vaginale. Nu folosești creme, loțiuni sau hidratante care nu sunt făcute pentru vagin, pentru că pot irita sau pot favoriza o infecție. ACOG adaugă un avertisment practic: vaselina, uleiul pentru bebeluși și uleiul mineral dizolvă latexul, iar prezervativul se poate rupe.

Tratamentul pe care îl poate prescrie medicul

Când hidratantul și lubrifiantul nu ajung după câteva săptămâni, ginecologul poate recomanda estrogen aplicat local, în vagin. NHS îl descrie ca pe o formă de terapie hormonală locală: există ovule, tablete vaginale, creme, geluri sau un inel. Fiindcă doza e mică și foarte puțin medicament ajunge în restul corpului, nu are aceleași riscuri ca terapia hormonală administrată oral sau prin plasture și nu are nevoie de un progestativ care să protejeze uterul.

Înainte să începi, e bine să știi două lucruri. Efectul complet poate să apară abia după trei luni, așa că nu judeca tratamentul după prima săptămână. Iar estrogenul vaginal tratează uscăciunea și iritația, fără efect asupra bufeurilor, a somnului sau a stării emoționale. Pentru acestea, medicul poate discuta o terapie hormonală sistemică, care acționează în tot corpul. Articolul despre tratamentul menopauzei explică diferența dintre hormoni, medicamentele fără hormoni și CBT. NHS amintește că tratamentele hormonale nu sunt potrivite pentru toată lumea, iar alegerea, forma și doza le stabilește medicul.

The Menopause Society mai menționează tratamente fără estrogen, tot pe bază de rețetă: un medicament administrat oral care acționează asupra receptorilor de estrogen din vagin și un preparat vaginal cu un precursor hormonal numit DHEA. Ce e disponibil în România și ce ți se potrivește afli de la ginecolog.

Când mergi la medic

NHS recomandă un consult dacă uscăciunea durează de câteva săptămâni și ce ai încercat acasă nu ajută, dacă îți afectează viața de zi cu zi sau dacă ai secreții neobișnuite. Orice sângerare după contactul sexual, între menstruații sau după menopauză se verifică fără amânare. Ce investigații urmează explică articolul despre sângerarea după menopauză.

La noi poți merge direct la ginecolog sau la medicul de familie. Știu că multe femei amână discuția din jenă. ACOG precizează că medicul te va întreba despre istoricul tău medical și sexual, despre medicamente și te va examina, iar uneori face și o ecografie. Sunt întrebări obișnuite pentru el.

Ce poți întreba medicul

O listă scrisă te ajută să nu uiți nimic când ești emoționată în cabinet:

  • Simptomele mele vin din scăderea estrogenului sau pot avea altă cauză, de pildă o infecție ori un medicament?
  • Ce hidratant și ce lubrifiant mi-ați recomanda, și cât de des folosesc hidratantul?
  • Mi se potrivește estrogenul vaginal, având în vedere bolile pe care le am?
  • Cât durează până se vede efectul și când revin la control?
  • Infecțiile urinare repetate au legătură cu uscăciunea?
  • Dacă am și bufeuri, aș avea nevoie de o terapie care acționează în tot corpul?

Notează dinainte de când ai simptomele, ce produse ai încercat și ce medicamente iei. Le poți bifa pe lista de simptome pentru medic, alături de celelalte schimbări din perimenopauză.

Riscul de infecții cu transmitere sexuală rămâne după menopauză

După menopauză riscul de sarcină dispare, iar prezervativul e ușor de uitat. The Menopause Society atrage atenția că femeile la menopauză sunt chiar mai vulnerabile la infecțiile cu transmitere sexuală, pentru că mucoasa fragilă lasă virusurile să pătrundă mai ușor. Cu un partener nou, prezervativul rămâne necesar, iar lubrifiantul ales trebuie să fie compatibil cu el.

Părerea mea

Dacă uscăciunea m-ar deranja doar la contactul sexual, aș începe cu un lubrifiant pe bază de apă, fără parfum. Dacă ar trece de câteva săptămâni și aș simți usturime și în timpul zilei, aș adăuga un hidratant vaginal folosit regulat și aș merge la ginecolog cu lista de întrebări de mai sus. Aș întreba de estrogenul vaginal fără teamă: din ce scriu NHS și The Menopause Society, e un tratament local, cu doză mică, iar medicul decide dacă e potrivit pentru mine.

Surse

Scris de Irina Dobre. Pagina nu înlocuiește consultația.

Întrebări despre uscăciunea vaginală

Trece uscăciunea vaginală de la sine după menopauză?
De obicei nu. Bufeurile se răresc cu anii, dar mucoasa rămâne subțire cât timp estrogenul e scăzut, iar fără îngrijire disconfortul tinde să crească.
Pot folosi ulei de cocos sau vaselină în loc de lubrifiant?
Cu prezervativ din latex, nu: uleiurile și vaselina îl pot rupe. Fără prezervativ, alege oricum un produs făcut pentru zona intimă, pentru că o cremă de corp poate irita sau favoriza o infecție.
Estrogenul vaginal are aceleași riscuri ca terapia hormonală în pastile?
Potrivit NHS, nu. Doza e mică și foarte puțin ajunge în sânge, așa că nici nu e nevoie de progestativ. Medicul decide totuși dacă ți se potrivește, mai ales după un cancer hormonodependent.
Am 43 de ani și încă am menstruație. Pot avea deja uscăciune?
Da. Nivelul de estrogen fluctuează încă din perimenopauză. La această vârstă contează și alte cauze, cum ar fi anticoncepționalele hormonale sau antidepresivele, așa că merită discutat cu medicul.

Comentarii

Încă nu sunt comentarii. Întrebările și experiența ta sunt binevenite.

Lasă un comentariu

Mulțumim. Comentariul tău va apărea după ce îl verificăm.